“I can be your hero…”
Eroul meu este cea maii frumoasa persoana de sex masculin din Romania. Eroul meu este foarte atragator, este foarte talentat si a ajuns un personaj foarte iubit si in alte tari decat cea natala. Eroul meu a fost casatorit de doua ori, cu prima sotie ( Alexandra) are un baiat , Mario iar cu sotia actuala ( Consuelo) are doua fetite, Adriana si Maya. Eroul meu si-a castigat renumele prin munca si prin devotament. A trecut prin momente dificile, a fost acuzat ca ar fi consumator de droguri dar dupa 7 luni de suspendare a revenit in foarta si a aratat ca intr-adevar este un baiat foarte talentat. Acum trece iar printr-un moment nu prea placut din cauza unei pastile de slabit. Eroul meu este si va fi mereu prezent in mintea mea prin si pentru tot ceea ce face…eroul meu este cel mai bun fotbalist….si se numeste Adrian Mutu!!!
Daca ma provoci…
Tocmai am citit zilele trecute o postare pe blogul colegutei mele dragi, descrierea colegei ei de camera, culmea aceea fiind eu. Nu spun ca as fi o persoana extraordinara dar parca “caracterizarea” ei nu se prea potriveste cu realitatea. Si daca tot am vazut ca lumea este asa parsiva si rea, in ciuda multor fapte (…) am hotarat sa spun si eu cateva cuvinte cu persoana cu care impart o camera pe independentei de la inceputul acestui an universitar. Nu contest faptul ca rezista si face fata la multe faze pe care le fac cu multa rabdare si tact dar are si ea partile ei “bune”. Nu uit nici acum ziua in care m-a asteptat cu doua vesti…una buna si una rea…cand de fapt amandoua erau rele, nu stiu ce parte buna a vazut ea.Nu mai amintesc multe faze pentru ca nu mi se pare frumos sa spalam rufele in public, postarile astea fiind de simplu amuzament. Asa ca draga mea colega…hai intai sa vedem barna din ochiul nostru si apoi gunoiul din ochii altora. Te popik, seara faina :) .
“O zi fara un zambet e o zi pierduta”
- interviu cu Aniela Ivan
“ Nebunatica, incapatanata si ordonata” s-ar caracteriza ea in cele trei cuvinte magice. Daca ar fi dupa mine…as lasa cele trei adjective dar probabil as mai adauga multe altele…positive si negative. Cu deviza “ o zi fara un zambet e o zi pierduta” si cu principala sursa de oxigen, dragostea, Aniela incearca sa petreaca fiecare zi intr-o nota optimista, inconjurata de persoane cat mai apropiate si dragi si nu in ultimul rand de iubire, fie ea reala, prin prietenul ei, fie ea fictiva, prin prisma unui idol sau dupa cum ea insasi spune “mai mult decat un idol”.
- Esti pe punctul de a termina Facultatea de Jurnalism. Care sunt regretele si ce ai mai face odata din toate activitatile?
Da, sunt pe punctul, dar inca mai am obstacole grele de trecut.Nu cred ca am regrete prea mari, stiu doar ca daca ar mai fi sa o iau de la inceput nu as mai da la facultatea asta. Nu regret insa ca am facut-o; regret si imi reprosez mie faptul ca nu m-am straduit mai mult sa am rezultate mai bune. In ceea ce priveste ce mi-a placut si as mai repeta…cred ca anul 3 a fost mai special, mai ales semestrul doi. Obiectul “Comunicare publica. Relatii publice” mi-a aratat ca exista totusi ceva ce-mi place dar din pacate nu stiu daca voi ajunge vreodata sa lucrez in acest domeniu.
2. Spuneai ca nu ai mai da la facultatea asta, totusi ce te-a facut acum trei ani sa alegi jurnalismul?
Acum trei ani nu stiam atat cat stiu acum. Am ales jurnalismul pentru ca vroiam sa fac o facultate care sa contina putin din toate domeniile si sa nu fie o meserie care se face la birou. Urasc monotonia, urasc sa stau intr-un singur loc prea mult timp. Sunt o fire dinamica si pot spune ca “mijcare” e un cuvant care ma reprezinta.
- Ce facultate ai fi ales daca ai da timpul inapoi?Si de ce nu o faci dupa ce o termini pe asta?
Daca as lua de la inceput as da la medicina. Stiu ca suna ciudat si fara nici o relevanta cu ceea ce fac acum dar asta as alege.Am o foarte buna prietena care face medicina si in fiecare zi regret ca nu am avut curajul sa fac si eu acelasi lucru. E mai important sa salvezi viata unui om decat sa scrii cum altii au salvat-o. De ce nu mai fac acum medicina? Nu o mai fac pentru
“Daca as lua de la inceput as face medicina”
ca ma ingrozeste numarul de ani de studiu. Sunt sase ani plus specializarea. Deja am trei ani in jurnalism si nu vreau sa imbatranesc pe bancile facultatii. Nu am gandit rational la sfarsitul liceului si acum imi pare cat de cat rau. Atunci tot ce vroiam era sa scap de invatat cat mai repede si de trezitul dimineata,si medicina in nici un caz nu ma scapa de “corvoada” asta.
- Cum te-ai descrie in cateva cuvinte, trei?
Sunt foarte incapatanata, n-as putea sa nu spun “defectul” asta pentru ca in fiecare zi cineva trebuie sa-mi zica” ce incapatanata esti”, sunt o fire mai nebunatica dar in acelasi timp sunt ordonata, cred ( rade).
- Care este cea mai mare slabiciune a ta?
J Am si eu slabiciunile mele, dar cred ca cea mai mare este o persoana la care tin foarte mult si pe care nu o cunosc. Nu astept de la nimeni intelegere pentru ceea ce simt dar aceasta persoana este prezenta in viata mea zi de zi, prin intermediul meseriei pe care eu ma pregatesc sa o fac.
- Sa inteleg ca este o persoana publica?
“Am o pasiune mai speciala pentru o persoana publica de opt ani de zile”
Este, este o persoana mai mult decat publica dar nu ar avea rost sa-i zic numele. Unii stiu, ar fi culmea sa nu stie, mai ales cei apropiati, unii nu. Iar multi care stiu nu inteleg ca nu sunt un simplu fan, e ceva mai mult la mijloc, e o pasiune mai speciala care dureaza de vreo opt ani de zile.
- Unde te vezi peste cativa ani de zile?
Daca ma intrebi din punct de vedere profesional sincer nu stiu, nu ma vad nici peste doua luni in fata unei comisii sa prezint o licenta dapoi undeva unde sa fiu responsabila pe toate faptele mele. In schimb, pe plan personal ma vad cu un copil, doi ca fiind cea mai fericita persoana din lume.
- Care este motto-ul tau in viata?
Incerc sa respect pe cat posibil motto-ul “ O zi fara un zambet e o zi pierduta”. Binenteles, daca privim asa, am mai avut si eu zile pierdute dar imi place sa fiu vesela, optimista si sa inveselesc si pe altii daca se poate.
- Am inteles ca ai o slabiciune pentru cineva “fictive” dar totusi care este cea mai inportanta persoana din lumea ta reala?
Am multe persoane inportante in viata mea, depinde pe ce plan o iei, pe plan familial, parintii mei sunt cei mai importanti urmati binenteles de surorile mele, pe plan sentimental sa zic asa e prietenul meu…la prieteni la fel exista o ierarhizare…persoanele care ma iubesc si care sunt aproape de mine sunt cele mai importante
P.S. Prietena mea Oana se afla printre cele mai importante persoane din viata mea ( rade) si binenteles colega mea de camera care imi suporta toate crizele..:))
- Ce vedeta iti place cel mai mult din lumea mondena?
Lasand la o parte persoana despre care am vorbim mai sus…am sa-ti zic o persoana de sex feminine sa nu se interpreteze…Andreea Marin chiar pot spune ca reprezinta un model. Asta nu inseamna ca vreau sa devin si eu “zana” ( nici n-as putea deoarece locul e deja ocupat) dar imi place si ca femeie, e frumoasa, e serioasa, e amuzanta si cu simtul umorului atunci cand trebuie si cred ca cel mai mult admir la ea ca a fost si este implicate in foarte multe campanii umanitare. Asta e un lucru de apreciat.
Genul articolului…”romance”!
Nu de foarte multa vreme am gasit cartea care o vroiam cel mai mult in viata mea. De cand ma stiu parintii mi-au zis ca mi-au pus numele dintr-o carte, mai précis dintr-un roman de dragoste. Si daca mie mi-ai pomenit de roman de dragoste, m-ai lovit unde ma doare cel mai tare…romanele si povestile de dragoste sunt febletele si slabiciunile mele. Pe langa faptul ca mi-o doream pentru a vedea exact sursa numelui meu, imi doream sa cunosc si povestea din spatele romanului. Am gasit-o, am cumparat-o si am citit-o. Pot spune ca mi-a placut si nu mi-a placut in acelasi timp. O singura fraza nu mi-a placut de la finalul romanului si anume “Aniela a murit azi dimineata”. Si pe cat de tare imi plac mie povestile de dragoste pe atat de mult nu imi plac finalurile triste, si dupa cum v-ati dat seama aceasta carte are un final trist.
Pe scurt este vorba de doi indragostiti care din vina barbatului ( si nu spun asta pentru ca sunt fata) si a orgoliului ajung sa traiasca departe unul de altul si ajung sa gandeasca si sa creada lucruri foarte urate unul despre altul, ambii din surse diferite, niciodata unul de la celalalt. Se pune astfel o prapatie intre cei doi incat fata, Aniela, ajunge sa creada ca barbatul a uitat-o, si se casatoreste cu altul, asa de complezenta. Intr-un final dragostea vietii ei se intoarce in satul natal, se intalnesc dar ea din prea mult bun simt si respect fata de sotul ei ii ramane fidel prin fapte si vorbe, insa, continua sa se macine in sinea ei si sa-l iubeasca pe cel care a lasat-o balta. Din cauza gandurilor, stresului, problemelor ( intre timp ii moare si mama) si a suferintei ca nu poate fi langa barbatul care o iubeste si pe care il iubeste, aceasta ajunge sa se imbolnaveasca si sa moara.
Poate parea pura telenovela, poate parea reala dar este o poveste de dragoste. Si fiecare poveste de dragoste are farmecul si particica ei rupta din realitate. Este o carte frumoasa, am citit-o cu placere si pot spune ca este genul de carte pe care daca o incepi vrei sa o si termini pentru a afla ce se intampla in continuare…daca ai ghinionu sa o rasfoiesti inainte si sa dai peste fraza mentionata mai sus nu prea isi mai are farmecul. A…am uitat sa mai mentionez ca este tip jurnal, nu stiu cata importanta are pentru voi, dar mie mi se par mai atragatoare, si datorita subiectivitatii, mai interesanta. Titlul cartii poarta numele personajului femini iar autorul este Henryk Sienkiewicz.
Ghiveci de cuvinte…
Postarile astea pe blog ma urmaresc mai tare ca licenta si ma bantuie mai rau ca iubitul meu. In fiecare zi imi amintesc la 23.15, sau in jur de, ca trebuie sa scriu ceva pe blog, orice;si totusi in nici o zi nu am parte de mari aventuri care sa merite sa fie povestite sau sa fie puse in vazul lumii. De cateva ore si ceva stau si ma holbesc pe un site cu haine si pur si simplu imi fac mai mult rau la ce haine vad acolo.Parca toate sunt facute pentru mine si totusi nici una nu are marimea mea…ironia sortii. Astazi am avut zi libera la facultate si am zis ca numai bine am timp sa mai scriu ceva la licenta…ei ciuciu. De fiecare data cand imi propun sa mai scriu nu stiu cate pagini nu reusesc sa-mi tin pasu cu gandurile mele. Colega mea de camera tocmai a ramas fara o masea si se pare ca a ajuns la faza cu priveghiul…sa mai mentionez ca o tine si pe masa si o mai analizeaza din cand in cand..?”n-are rost”…tot vorba ei. Am sa incerc de amu sa mai scriu ceva dar nu stiu ce randament mai dau…asta este..o noua noapte, o noua zi…aceeasi idee…trist!
Ce-am fost, si ce-am ajuns…
Pana nu demult imi placea foarte mult si ma mandream de fiecare data cand faceam cunostinta cu cineva si imi ziceam numele. Odata cu aparitia marelui fenomen telenovelistic si mai ales odata cu aparitia filmului “Aniela” toata lumea are impresia ca m-am nascut de foarte curand, asa de curand incat numele mi-a fost pus dupa acest film. Daca pana acum urmatoarea intrebare dupa prezentare era “Ce nume frumos, cine l-a ales si de unde?” acum fraza consacrata este “Ah, ca in filmul ala de pe acasa”…Continua sa-mi placa la fel de mult insa mi-am dat seama ca notorietatea face ca anumite lucruri sa-si piarda din farmec si din valoare. Asta este, pana la urma totul este efemer…trist.
Neinteresant…
Ziua de azi nu a fost o zi foarte speciala si mai degraba tipicul de zi obisnuita.Am fost la facultate, in prima faza degeaba, dar pentru seminarul de dupa amiaza a meritat efortul deoarece am aflat niste povesti si niste lucruri despre meseria asta de jurnalism foarte interesante si incitante.Deja expresia “maine ma intalnesc cu fetele pentru proiect” a inceput sa-i ocupe locul celei “am intalnire cu prietenul” , asadar trebuie sa-mi mai culeg niste informatii pentru a putea fi “in forma”.Alta noapte alba, alte batai de cap…stiu ca o sa-mi fie dor dar momentan as vrea sa se incheie tot!
Hai sa ne respectam…dar in alta tara!
Astazi am avut parte de o experienta cu care sper sa mai mai intalnesc:).Pentru multi banala, pentru mine interesanta si emotionanta astazi am mers la primul meu interviu pentru un loc de munca. Chiar daca sansele sunt mult prea mici pentru a ocupa acest loc si chiar daca domeniul nu e cel pentru care am facut studii superioare faptul ca am fost acolo a insemnat ceva pentru mine. Emotiile de inceput s-au dovedit a fi in zadar deoarece nimeni nu mi-a facut nimic rau, ba dimpotriva s-au comportat foarte frumos si sunt sigura ca asta se intampla deoarece erau oameni din alta tara, omeni straini. Pana acum nimeni din tara asta nu mi-a vorbit asa frumos cum a vorbit un strain care are nevoie de angajati. Si niciodata in Romania nici o secretara si mai ales nici un director nu va vorbi cu amarat de student si chiar si cu un om de experienta asa frumos si cu atat de mult respect. ”Nu ne-am nascut in locul potrivit” spune multe si chiar am inceput sa vorbesc cu televizor la lipsa de respect de care se da dovada in tara noastra…trist…dar adevarat!
“Experimentul”, amprenta vietii.
Atunci cand spun “experiment” ma gandesc la lucruri frumoase, lucruri care incearca sa demonstreze anumite fapte. Experimentul poate avea insa diferite forme si se poate aplica in orice domeniu. Daca privesc din prisma Experimentului de la Pitesti sau a experimentului “Le jeu de la morte” imi dau seam ace conotatie negative a luat acest cuvant. Nu poti face experimente pe oameni sau cel putin nu poti face experimente care sa le faca rau. Insa tocmai asta arata acest experiment, chinul prin care au trecut sau ar fi putut sa treaca anumiti oameni din cauza anumitor concepte, idei fixe de ordin financiar, social sau politic.
Pentru multi oameni de varsta a treia inchisoarea de la Pitesti si regimul comunist i-a facut sa nu mai aiba curaj sa se priveasca in oglinda sau sa le fie frica sa intre in Biserica din cauza a ceea ce au trait sau ceea ce au fost nevoiti sa faca. A fi obligat sa vorbesti urat sau sa spui anumite neadevaruri despre familia ta dar cu o credibilitate uriasa, sa fii obligat sa ai anumite credinte si dorinte a impins pe multi dintre “prizonieri” atat fizic cat si mental, au dus pentru multi la sinucidere sau la fapte pentru care nu se mai recunosc. Insa nici a trai cu constiinta ca din dorinta de a castiga niste bani ai fi putut omora un om nu e prea placut.
“Le jeu de la morte” este un experiment “sub acoperire” care intr-un final nu face rau nimanui dar cruda realitate traita de cei care au stiut ce inseamna sa fii prizonier in inchisorile din Pitesti si “experimental” la care au fost supusi nu a fost nici pe departe unul placut sau dorit.
“Arta din fata calculatorului”
Mediul online detine deja o notorietate destul de mare in randul persoanelor, in special in randul tinerilor. Nu mai exista nici o bariera intre domenii pe acest plan. Fiecare ocupa din ce in ce mai mult “spatiu” in planul virtual. Campaniile publice au devenit si ele familiare cu acest mediu astfel ca regasim diferite campanii de acest gen care isi au punctual de plecare in mediul virtual si o continuitate pe plan real sau campanii care aduc doar o completare pe internet.
“Doar o minte frumoasa poate asimila lucruri frumoase” este motto-ul uneia dintre campanile publice aparuta in mediul online si care consta in lansarea unei galerii de arta. Este o galerie deschisa tuturor vizitatorilor si pasionatilor de arta care nu au timp sau care prefera sa admire arta de acasa. ArtSpace.ro mai ofera pe langa “clatirea ochilor” cu diverse piese originale si remarcante si sfaturi sau raspunsuri la eventualele intrebari ale vizitatoilor.
Aceasta campanie se pare ca a folosit metoda inverse si anume “ de la calculator am trecut la metoda clasica” si aceasta metoda se pare a prins foarte bine si a avut un real succes deoarece iubitorii de arta s-au alaturat site-ului www.artspace.ro , si nu numai iubitori romani ci si din alte 34 de tari. Aceasta campanie nu isi are dezvoltarea numai in mediul virtual dar se pare ca de aici s-a plecat, mediul online parand a fi un punct mai sigur si mai usor de a ajunge cunoscuti si la inimile “artistilor” profesionisti sau doar simplii amatori.
Page 1 of 4
